De la inaltimea turnului Colpatria am zarit in apropiere Plaza de toros Santamaria si mai ales am vazut ca erau oameni inauntru. Imediat mi-am zis ca tre sa merg si eu. Doar ca odata ajuns la portile edificiului, supriza, toate erau inchise. Dupa ce intreb cateva persoane primesc si raspunsul salvator, trebuie folosesc soneria pentru a mi se deschide(soneria era asezata undeva in partea de sus a portii, la "paianjen" cum s-ar zice, deloc evidenta sau semnalizata)





Iesind de la restaurantul mexican, mai jos pe strada, am dat de un local cu specific sarbesc, in care am intrat pentru o prajitura. Aici am intalnito pe Katharina, proprietara localului, care auzind ca sunt roman s-a grabit sa puna niste muzica romaneasca si sa ne povesteasca cum ea l-a intalnit pe sotul ei Columbian care a facut medicina la Bucuresti si cum facea naveta in fiecare weekend Belgrad -Bucuresti pentru a-l intalni.

un roman, o sarboaica, un columbian si o brazilianca
P.S. Azi de dimineata cand am intrat pe poarta am primit ziarul saptamanal al universitatii in care a aparut articolul despre mine :)
2 comments:
capeti popularitate pe zi ce trece! ceva de speriat :P
nu pot sa creeeeeeed! furnici?! I'll say that again: nu pot sa creeeeeeed!
P.S. tu unde locuiesti, in zona de sud, aia rau famata? hahahhaha
Post a Comment