Pe Moldoveanu după 8 ani

La invitația Georgianei de a reedita excursia de acum 8 la Podragu, am revenit în Făgăraș și am ajuns din nou pe acoperișul României.


Am lăsat mașina în parcare la cabana Capra după care ne-am îndreptat pe traseul triunghi galben către Fereastra Zmeilor. După câteva poze la Fereastră ne-am continuat drumul pe creastă, traseu bandă roșie. Pe traseu destul de multă lume, mai tineri mai bătrâni, români și străini veniți să se bucure de peisajul munților Făgăraș. Am trecut cu bine de Trei Pași de Moarte, am făcut popas la monumentul Nerlinger și în alte multe locuri, iar după vreo 6 ore de la plecarea de la Capra am ajuns la Podragu. La Cabana Podragu parcă timpul s-a oprit în loc de acum 8 ani, nimic nu mi s-a parut schimbat. Poate doar prețurile, cazarea costă 30 de lei, un ceai 2 lei, o ciorba 12 iar o bere 10 lei. Noroc că am ajuns devreme și am prins locuri altfel am fi dormit în sala de mese, așa cum au facut alți turiști. Ne-am băgat la somn devreme, pe la 9 seara, iar a doua zi m-am trezit mai odihnit ca nicodată și pus pe fapte mari.


Ne-a luat vreo 45 de minute să ieșim din căldarea Podragu. De acolo semnul indică 3 ore jumătate către vf. Moldoveanu. După încă vreo oră de mers Georgiana chinuită de o accidentare a trebuit să renunțe și să se întoarcă împreună cu Andrei la cabană, sper să nu lase să treacă alți 8 ani pâna la următoarea încercare de ascensiune :).

Pe vârf aglomerație mare. Am făcut câteva poze rapid după care am lasat locul liber altor turiști doritori să imortalizeze momentul. Am mâncat un sandvici și am admirat peisajul în liniște. La coborâre observăm cum norii se grupează în zare și se aud tunete. Asta ne motivează să mărim pasul. Avem noroc și vântul îndepărtează norii astfel că ajungem la cabană fără ca vreo picatură de ploaie să ne ude.


Seara la cabană ne-am distrat grozav jucând machu-pichu și trombon. Pe la ora 9 cabaniera anuntă că în curând se va stinge lumina, fapt care ne trimite la culcare. Ignor pe cei câțiva vecini de cameră care sforăie de rup și dorm adânc până a doua zi. Întoarcerea la mașină a fost fără peripeții, am urmat același traseu pe care l-am parcurs acum în 5 ore.

~Final~

Cu bicicleta în țări stăine

Sâmbata am facut o mică excursie București-Ruse. Am plecat pe la aproximativ 9 20 din Piața Unirii în următoarea componență eu, Mela, Cristi și Vali. Traseul ales a fost E70 București-Jilava- 1 Decembrie- Daia-Giurgiu-Ruse.

În prima parte a drumului câteva picături de ploaie ne-au răcorit dar nu ne-au oprit. Drumul este de calitate în marea sa parte, existând o zonă destul de lată în lateralul drumului pe care am circulat fară probleme. După aproximativ 30 de km răzbiți de foame a trebuit sa facem un popas. De asemenea a trebuit sa mai facem si o pană. În jurul orei 14 am trecut Podul prieteniei în Bulgaria. Se fac lucrări de reparație în partea bulgară a podului, așa că traficul era restricționat rezultând niște cozi destul de lungi. Dar noi fiind pe biciclete ne-am strecurat fără să mai așteptam.


În Ruse, atât cât am avut timp să văd nu s-a schimbat mare lucru. Ne-am oprit la prima terasă în centru să ne refacem puterile.

La întoarcere am pus bicicletele în tren pe ruta Giurgiu-Videle - București.

Transfăgărășan - sau de la Ucea la Curtea de Argeș pe bicicletă

După zeci de mailuri, telefoane, amânari, în sfârșit am făcut și Transfăgărășanul pe biciclete. Am reușit să ne reunim ZECE entuziaști în această temerară încercare. Cu toții am avut de luptat din greu cu pantele abrupte, căldura și deshidratarea,dar am reușit.

Ucea - locul de unde a început totul

Am trecut prin 3 județe: Brașov, Sibiu, Argeș

Am mers de la București la Ucea cu trenul accelerat. Pîna la Brașov am avut și vagon de biciclete, de acolo a trebuit să le înghesuim în vagonul nostru. În gara din Ucea am mîncat pe săturate și am luat apă. Pe la aproximativ ora 13 ne-am pus în mișcare. Începând cu cațiva kilometri înainte de Bâlea Cascadă am mers când pe bicicletă, când pe lângă. La Bâlea Cascadă am făcut pauză de mâncare, bere, am admirat priveliștea și ne-am minunat de cât de mult mai avem de urcat. La Bâlea Lac am ajus pe înserat, aproximativ ora 9 jumăte după ce am parcurs ultima parte din traseu aproape în totalitate pe jos. Am înnoptat la cabana Cota 2000.

A doua zi soarele a strălucit cu aceeași putere doar că din fericire drumul era la vale. Am savurat cu responsabilitate coborârea pâna la coada lacului Vidraru. De acolo am ales să mergem pe drumul neasfaltat de pe partea dreaptă a lacului, pentru aceasta trebuie să urmăți semnul spre cabana Cumpăna.
Am ajuns la timp în Curtea de Argeș pentru a prinde acceleratul de Pitești de la ora 16:22.

Doar puțin obosiți

Tura cu bicla: Bucuresti-parcul Natural Comana

Plecare: Sămbata 3 iulie 2011 de la stația de metrou Berceni ora 12:40

Prima parte a traseului pâna la ieșirea din comuna Berceni drumul este destul de circulat. La prima intersecție după comuna Berceni alegem drumul la stânga care duce în comuna Dobreni. Asfaltul în perfectă stare ne îmbie la pedalat, doar vântul din față ce ne mai încetinește. În Dobreni după biserică prima intersecție virăm la dreapta (asta după ce trecem de ea vreun km și trebuie să ne întoarcem din drum).

Și încă ceva, în Dobreni drumul era blocat de un cort de nuntă foarte frumos arânjat. Pentru o bună desfășurare a traficului un cetățean dirija participanții la trafic pe lânga cort.
La intrarea în Parcul Natural Comana am plătit 3 lei taxă de acces, am primit și bon. Mai multe informații despre parc aici .

Cetățeanul în tricou portocaliu dirija traficul. Observați semnul improvizat: 30h

Întoarcere 20 30 aceeași stație Berceni. Aproximativ 80km parcurși.

Valea lui Stan este foarte tare!!!

Sambată 4 iunie 2011. Ne întâlnim pe la 8:20 în Bascov să luam maxi taxi spre Curtea de Arges Ne-am hotărât să mergem pe Valea lui Stan în următoarea formulă: eu, Mela, Ionuț Mădă, Vali și Rareș. Din Curtea de Arges luăm un alt maxi până în Căpățâneni. De aici mai sunt vreo 5 km până la intrarea pe traseu, noroc că reușim să oprim o basculantă cu un șofer tare amabil care se oferă să ne ia pe toți 6 în cabină. Știți bancurile alea cu: "I: Cum bagi 4 elefanți într-o Dacie? R: 2 în față și 2 în spate", ei bine la întrebarea cum bagi 6 pasageri plus șoferul intr-o cabină răspunsul este:"Toți în față".

Intrarea în traseu se face pe partea stangă a râului în sensul de urcare. Scările păreau șubrede dar se țineau destul de bine, există și câteva cordeline puse pentru a suplimenta scările și sârmele mai vechi. Peisajul este superb, mici cascade, râul trebuie traversat de câteva ori așa că ne-am descălțat și ne-am răcorit picioarele în apele reci. La ieșirea din chei traseul e puțin ambiguu dar trebuie ținut firul râului până la un semn "Spre Călugărița" unde traseul urcă abrupt pâna la o poiană superbă. De acolo încă vreo 40 de minute pâna la Barajul Vidraru. La final niște nori de ploaie ne-au făcut să mărim pasul.

Spre finalul traseului ni s-au alaturat si Stefan si Andrei