Pe Moldoveanu după 8 ani

La invitația Georgianei de a reedita excursia de acum 8 la Podragu, am revenit în Făgăraș și am ajuns din nou pe acoperișul României.


Am lăsat mașina în parcare la cabana Capra după care ne-am îndreptat pe traseul triunghi galben către Fereastra Zmeilor. După câteva poze la Fereastră ne-am continuat drumul pe creastă, traseu bandă roșie. Pe traseu destul de multă lume, mai tineri mai bătrâni, români și străini veniți să se bucure de peisajul munților Făgăraș. Am trecut cu bine de Trei Pași de Moarte, am făcut popas la monumentul Nerlinger și în alte multe locuri, iar după vreo 6 ore de la plecarea de la Capra am ajuns la Podragu. La Cabana Podragu parcă timpul s-a oprit în loc de acum 8 ani, nimic nu mi s-a parut schimbat. Poate doar prețurile, cazarea costă 30 de lei, un ceai 2 lei, o ciorba 12 iar o bere 10 lei. Noroc că am ajuns devreme și am prins locuri altfel am fi dormit în sala de mese, așa cum au facut alți turiști. Ne-am băgat la somn devreme, pe la 9 seara, iar a doua zi m-am trezit mai odihnit ca nicodată și pus pe fapte mari.


Ne-a luat vreo 45 de minute să ieșim din căldarea Podragu. De acolo semnul indică 3 ore jumătate către vf. Moldoveanu. După încă vreo oră de mers Georgiana chinuită de o accidentare a trebuit să renunțe și să se întoarcă împreună cu Andrei la cabană, sper să nu lase să treacă alți 8 ani pâna la următoarea încercare de ascensiune :).

Pe vârf aglomerație mare. Am făcut câteva poze rapid după care am lasat locul liber altor turiști doritori să imortalizeze momentul. Am mâncat un sandvici și am admirat peisajul în liniște. La coborâre observăm cum norii se grupează în zare și se aud tunete. Asta ne motivează să mărim pasul. Avem noroc și vântul îndepărtează norii astfel că ajungem la cabană fără ca vreo picatură de ploaie să ne ude.


Seara la cabană ne-am distrat grozav jucând machu-pichu și trombon. Pe la ora 9 cabaniera anuntă că în curând se va stinge lumina, fapt care ne trimite la culcare. Ignor pe cei câțiva vecini de cameră care sforăie de rup și dorm adânc până a doua zi. Întoarcerea la mașină a fost fără peripeții, am urmat același traseu pe care l-am parcurs acum în 5 ore.

~Final~