Mont Blanc

Am pus cortu intr-un camping in les Houches, pe valea Chamonix, la 5 minute pe jos de telecabina. A doua zi am luat telecabina pana la Bellevue si apoi trenuletul (sau Tramway du Mont Blanc cum ii spun fracnezii) pana la 2300m altitudine. De aici cu rucsaci de vreo 18-20 de kg (cort, saci de dormit, izopren, haine, mancare, coltari, piolet, coarda, casca etc) am pornit la picior. Pana aproape de refugiul Tete Rousse( apox 3100) soare cald, peisaj destul de arid, stanca multa, in culori rosiatice.
la Tete Rousse am ajuns dupa 3 ore, rucsacii cei grei ne cam obosisera, dar ne-am intalnit cu un grup de romani care ne-au incurajat sa urcam pana la refugiul Gouter in aceeasi zi. Asa am si facut, am mancat un baton energizant si am continuat urcarea. Am trecut cu bine Grand Culoir, locul unde se intampla majoritatea accidentelor. Chiar dupa ce am trecut noi, cineva a alunecat vreo 100 de metri dar a scapat cu bine. Pe la 7 seara am ajuns foarte obositi la refugiul Gouter(aprox 3800m altitudine). Am montat cortul, a durat un ceva pentru ca a trebuit sa sapam in zapada pentru a fi mai bine protejat de vant. Am avut un cort Husky Falcon, care s-a comportat foarte bine.
A doua zi am facut un pic traseu devreo 2 ore jumate spre Dome de Gouter pentru a ne obisnui cu efortul la altitudine. Nu am avut probleme cu raul de inaltime doar ca oboaseam destul de repede daca grabeam ritmul.
A treia zi de munte, de fapt noaptea pe la 2 juma am plecat pe traseu. O imagine superba cu zecile de lumini de lanterne ce pareau ca urca pana pe varf. Se urca incet datorita faptului ca se mergea in sir. Pana pe la Dome du Gouter vremea a fost in regula,dupa insa ceata, viscol, vand puternic. Deja multi se intoarceau. Am ajuns pana la refugiul Vallot pe 4365m daca imi aduc bine aminte. Aici lume multa, inghesuiala, destul de frig. Ne-am hotarat sa asteptam pana dimineata in speranta inbunatatirii vremii. Dar nu a fost sa fie , pe la ora 11 refugiul s-a golit, 4 persoane au plecat in incercarea de a urca pe varf, iar restul au coborat. Am ales si noi sa coboram cu ei pentru ca era ceata si urmele se acoperisera.
Ne gandeam sa mai incercam odata sa urcam in ziua urmatoare dar la refugiu s-a anuntat vreme urata, fapt care ne-a facut sa decidem sa coborim ziua urmatoare.
A patra zi pe munte ne-am strans cortul (care a rezistat bine ploii zilnice care venea seara pe la ora 10-11) si am coborit. Lucrurile au mers bine , am trecut iarasi Grand Culoir fara probleme. Am ajuns pe la ora 1 in statia trenuletului de la 2300m.

Chiar daca am fost suparat ca nu am reusit sa ajung pe varf, ramane experianta dormitului la cort, pe ghetzar la 3800m, peisajul superb care se vedea pe usa cortului, si emotia ca furtuna ti-ar putea darama cortu :).