Transfăgărășan pe bicicleta - Editia 2014

Dupa experienta din 2011 ( vezi postarea ) mi-am dorit sa revin cu bicla pe Tranfagarasan. Oprtunitatea a aparut cand Adi (coleg de munca ) si-a cumparat bicla si l-am convins ca merita efortul.

Transportul: Nu am gasit un tren direct Bucuresti - Ucea care sa ne avantajeze ( ajunge la aprox 14:30). In aceasta situatie am decis sa mergem miercuri seara la 17:52 cu trenul Regiotrans (companie privata) pana la Brasov. Am innoptat intr-un apartament (inchiriat in regim hotelier) aflat in apropierea garii, pentru ca a doua zi la 6 :17 urma sa luam trenul catre Ucea ( de Jos).

Joi dimineata am ajuns cu trenul la Ucea de Jos la ora 8:21. Pe drum am urmarit ingrijorati cerul innorat in speranta unei imbunatatiri.

Am aranjat bagajele pe bicla, eu ceva mai mutle bagaje: cateva haine, geaca de ploaie, pantaloni lungi, manusi, fes :), destul de multa mancare - Adi doar un mic rucsac.
Pe la ora 9 ne-am pornit la drum, dupa cativa km am ajuns la indicatorul  de Balea Lac 35 KM. Ce nu spune indicatorul este ca diferenta de altitudine este de vreo 2000m.

 Pauza de hidratare

Drumul este la inceput in urcare lina dar odata cu trecerea kilometrilor devine din ce in ce mai abrupt. Vremea este placuta 20 de grade, perfecta pentru efort (nu arsita din 2011).

Pedalam linistiti cand ne trezim langa noi cu un alt biciclist: "hello, where are from" intreaba el in timp ce pedala parca fara a face efort. Intram in vorba si aflam ca el impreuna cu prietenul lui care tocmai a implinit 50 de ani au plecat pe biciclete din Austria pana la Marea Neagra. Ar mai sta de vorba dar se grabeste :) si pleaca in viteza. Asta da plan de vacanta la 50 de ani !!!

La Balea Cascada facem o pauza de masa, eu manac ceva de la pachet + o placinta de mere 6 lei. 

Ne urcam in sa si continuam urcarea catre Balea Lac. Din cand in cand, mergem pe langa bicle unde urcarea ni se pare prea grea.  ineficienta.

Peisajul ne rasplateste efortul, avem priveliste pana hat departe, cerul este lipede. Doar pe la Balea Lac apar niste nori.

 Victorie! Am ajuns la Balea Lac pe la 16:30

 Cabana Salvamont

Frig tare!! Mi-a inghetat nasu.

La Balea lac comandam o shaorma 10 lei ( nu da-ti cu pietre, fasolea cu carne era 30 de lei). Odata cu lasarea serii temperatura scade, in timp ce vorbim ne ies aburi :) Trecerea prin tunel pe bicle ne accentueaza sentimentul de frig. Ne-am cazat la cabana Salvamont, unde am resuit sa ne mai incalzim.

A doua zi (vineri) ne-am trezit devreme, am pus toate hainele care le aveam pe noi pentru a nu ingheta la coborare. Pe la 7 jumatate ne-am pornit devale. Nimeni pe drum la ora aia, doar 2 caini ciobanesti care din fericire nu ne-au bagat in seama. Nu va mai povestesc despre coborare, se poate vedea aici:

https://www.youtube.com/watch?v=F9IxC4K9drU

Am mers foarte bine vineri, astfel ca pe la 12:30 am ajuns la Curtea de Arges. De aici am luat trenul Regiotrans pana la Bucuresti (care a avut intarziere vreo 30 de min). Despre trenuri as vrea sa mai mentionez ca cele ale Regiotrans au avut spatiu destinat bicicletelor. Chiar si de la CFR , din gara Brasov am cumparat bilete de tren pentru biciclete (pe un personal fara spatiu special de bicle).  Preturile au fost foarte bune:

Bucuresti - Brasov 25 lei + 5 lei bicla 

Brasov - Ucea  12.5 lei + 5 lei bicla

Curtea de Arges - Bucuresti 20.5 lei + 5 lei bicla

Cel mai important, picoarele au facut fata cu bine si exista speranta sa pot urca Transfagarasnul si la 50 de ani :)

Asezarile rupestre din Muntii Buzaului + bonus Trovantii (babele) de la Ulmet

Despre asezarile rupestre din Muntii Buzaului veti gasi multe legende care mai de care mai fantastice. Vorbind cu anumiti localnici am aflat ca lana de aur este de fapt chihlimbarul de Colti si ca aici este unul din polii energetici ai planetei si cate si mai cate povesti fantastice.

Cert este ca drumurile sunt destul de proaste, suficient cat sa fie accesbil dar sa nu vina chiar oricine.
Noi am abordat varianta prin Buzau - Colti - Alunis. Am lasat masina la Alunis in fara bisericii de unde am continuat traseul pe jos. Nu va panicati ca nu se gasesc harti iar marcajele sunt destul de aproximative, cu putina atentie veti reusi si fara ghid.

Dupa ce am vizitat biserica din Alunis si cele cateva chilii sapate in piatra, am coborat pe drumul principal si la a doua strada am facut stanga si apoi iar stanga pana am ajuns la o poarta (asa cum gasisem pe net :) ). Am deschis poarta si am intrat intr-o livada unde am tinut cararea pe centru-dreapta, se coboara catre un paraias. Am iesit din livada printr-o gaura din gard, am trecut raul si apoi am urcat prin pajistea plina de flori. Aici am fost incercati de indoiala, oare mergem bine ..?? Cararea trece pe langa cateva gradini si tine usor stanga ca si directie generala. Aproape de padure am dat de o stana.


De la intrarea in padure apar marcaje. Noi am incercat sa tinem marcajul cu banda rosie. Drumul prin padure coboara printr-o poiana pana pe langa o gradina si apoi se deschide Poiana Cozanei. In poiana se auzea zgomotul facut de cateva ciocane. Tocmai se construia o troita. Chiar in spatele acestei troite in constructie se afla o muchie stancoasa care ascunde primul obiectiv: chilia lui Dionisie.

Am regasit scara de lemn pe care o vazusem pe net si ne-am catarat pana la chilie. De aici am urmat traseul cu banda rosie catre urmatoarele obiective: Bisericuta lui Iosif, Agatonul vechi, Agatonul Nou, Crucea Spatarului.








 

 
De la Crucea Spatarului am decis sa ne intoarcem din lipsa de timp, am coborat pe traseul banda rosie pana am dat de drumul forestier pe care l-am urmat pana la Poiana Cozanei. De acolo ne-am intors la masina pe acelasi traseu pe care l-am urmat la venire.

In Alunis am gasit decat 2 posibilitati de cazare, o pensiune chiar in fata bisericii, care era rezervata in intregime si mai jos aproape de centru o alta casa privata unde se inchiau camere, intrebati la magazine si o sa aflati.

Aveti mare grija, in aceasta zona nu aveti semnal la telefon.

Duminica ne-am trezit voiosi si am mers in vizita la Muzeul Chihlibarului din Colti. Muzeul a fost ceva mai mic decat ma asteptam, la parter se afla si un magazin de unde puteti cumpara obiecte  din chihlimbar.

Din Alunis am mers cu masina catre Bozioru pe baza unei harti desenate cu pixul pe foaie de gazda noastra. Drumul este pietruit, noi l-am strabatut cu un Logan, daca vremea este buna cred ca nu este o problema. Peisajele pe acest drum sunt foarte frumoase, mie mi-au aminit putin de traseul Rucar- Bran.

La Bozioru am regasit drumul asfaltat. Am urcat prin sat ghidati de cateva marcaje pana la babe.